Incerc sa gandesc ca nu sunt prima nici ultima persoana ce trece prin asta, si ca putea fi mai rau, mult mai rau.Nu stiu daca ma mint singura dar de ceea ce sunt convinsa e ca niciodata nu mi se v-a mai intampla..
In vara trecuta am cunoscut un baiat, nu vroiam doar o simpla poveste de vara , vroiam ceva mai mult.Am stat pana in septembrie, trei luni, dar nu a fost doar o poveste de vara. Ne-am intalnit de revelion, si dupa un timp am inceput sa iesim iarasi impreuna. Probabil ca era o relatie frumoasa, nu vroiam sa ma gandesc nici la asta, pentru ca in momentul ala ,eu eram cea care nu mai vroia o relatie "serioasa".Lucra la distanta, asa ca ne vedeam doar in sf de saptamana.Incepeam sa ma atasez de el, acum cred ca doar era din obisnuinta pentru ca ma simteam bine cu el, dar niciodata nu am ajuns sa tin mai mult.
Continuam cu el, multe persoane mi-au zis sa ne despartim pentru ca nu ar avea rost sa fim impreuna, pentru ca spun ei "nu era de nasul meu"..intelegeam ce spun dar imi era indiferent de vorbele lor, pana cand am ajuns la un punct si vroiam sa uit , sa inchei orice discutie cu el.Eram foarte stresata unul dintre motive era din cauza scolii fiind in ultimul an de liceu, dar motivul principal era intarzierea stopului, asa ca am vorbit cu el, i-am spus, mi-a intarziat o saptamana, mi-a spus sa imi fac un test, dar eu nu vroiam deoarece aveam sintomele menstruatiei, si eram foarte convinsa ca mi-ar putea veni, dar nu a fost asa.Peste cateva zile am facut un test, in acelasi timp m-a surprins foarte tare sa imi dea pozitiv dar si nu m-a surprins atat, a cazut tot cerul peste mine, nu stiam ce sa fac, ma pierdusem de tot.
Mereu ma gandeam la ce as putea face in situatia asta, mereu spuneam ca as face un avort fara sa mai gandesc de doua ori. Am doar 18 ani, inca nu mi-am terminat studiile, ai mei se vor muta si voi ramane singura aici, voi lucra si continua cu facultatea, ar fi imposibil sa cresc un copil chiar daca el m-ar putea ajuta.Asa ca am luat amandoi decizia asta, am sunat la o clinica si abia mi-au facut orar peste 2 saptamani, mi-a facut multa gratie, avand in vedere ca timp de 4 ore intervin in clinica aia in jur de 15 femei, deci peste 2 saptamani..
In ziua aia, m-am trezit speriata,frustrata, nu vroiam sa aud pe el(prietenul) cum imi vorbea, nu am dat vina pe el in niciun moment pentru asta,dar acum simt ura fata de el,m-a durut prea tare,vroiam sa scap cat mai repede de asta, aveam 2 saptamani cu dureri, ameteli.. eram mereu obosita si dormeam aproape tot timpul.Ai mei nu stiu si niciodata nu le voi putea spune.
Zambesc in ironie, dar sunt foarte norocoasa ca nu sunt in tara, avortul mi-a iesit gratis aici, a fost o anestezie totala asa ca nu am simtit nimic "dureros" dar durerea de dupa.. inca o duc cu greu, si stiu ca, chiar daca nu imi dau seama cu adevarat ce am facut acum, imi voi da seama peste cativa ani. Imi este foarte greu, nu spun ca nu mai am incredere in mine, pentru ca inca mai sunt optimista, dar e o stare ce nu as putea descrie, nu doresc nimanui sa treaca prin asta, imi pare rau ca avortul nu a fost ultima optiune a mea.A fost la 5 saptamani, pur si simplu niste simple “celule”.
Nu inteleg persoanele ce cred ca avortul e o crima, eu da, consider ca e o crima dar dupa 14 saptamani, aici asta e legea, pana atunci fatul nu e format deci n e “constient “ de nimic, si pana la urma, multe dintre persoanele astea bag si religia in discutia asta, si daca ar fi asa, Dumnezeu a spus sa procream, si prezervatiul e la fel o cale pentru a nu face “voia” lui, deci mi se pare irational sa iei anticonceptive si sa spui ca un avort pana la o luna,de exemplu, e o crima.
Stiu ca multi adolescenti, se simt foarte siguri pe ei, asta a fost si situatia mea, m-am lasat dusa de val, e o chestiune de secunda, de aia nu m-a surprins atat de mult sa raman insarcinata.Stiu care e diferenta intre a o face fara sau cu prezervativ, cel putin pentru mine e destul de mare, dar fetelor, daca vreodata v-ati confrunta cu asta voi sunteti cele ce vor ramane cu consecintele negative.
Imi pare rau de ceea ce am facut, m-a afectat si in relatiile cu ceilalti,voi incerca sa uit de asta, chiar daca un act asa niciodata nu se v-a sterge..
